joi, 28 ianuarie 2010

Scrâbă

M-am săturat să fiu calul de bătaie...
Trec zilele pe lângă mine şi eu am senzaţia că nu fac absolut nimic, că nu evoluez deloc.
M-am săturat să fac o mie de căcaturi şi de fapt să nu fac nimic, să fiu tot timpul cea în capul căreia se sparg toate oalele.
M-am săturat de ţara asta de căcat în care dacă ai ceva în cutia craniană şi scopul tău în viaţă nu e sa fii curva de lux şi să te măriţi cu un miliardar boşorog eşti muritor de foame.
Mi-a ajuns....
S-a dus drac' planul meu de a vedea totul într-o lumină mai bună. Dupa doar câteva săptămâni de Bucureşti şi de muncă totul pare gri, totul e jegos, scârbos şi insuporatbil.
Viaţa în oraşul ăsta infect ne mutilează încet dar sigur până într-o zi când ne mirăm de noi....

2 comentarii:

  1. Viata e doar o permanenta lupta...E bine ca rabufnesti, da cu pumnul in masa...apoi o iei de la capat. Totul depinde de tine...
    Iti doresc ganduri frumoase, caci stiu cat de rau fac celelalte si cat de greu e sa le cari dupa tine...
    Te pup intelegandu-ti supararea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Erys iti multumesc mult pentru gandurile frumoase. Nu sunt genul de persoana care sa se planga de greutatie vietii (chiar nu suport genul asta), dar cateodata mai rabufensc, imi vine sa imi iau lumea in cap... Am noroc de oamnei buni si dragi care stiu tot timpul sa ma incurajeze si sa ma ajute sa o iau de la capat.

    RăspundețiȘtergere