duminică, 31 ianuarie 2010

Zile si zile fara...

Unul din multele clisee cu care ne confruntam zilnic este cel care spune ca in fiecare seara cand punem capul pe perna, inainte de culcare ar trebui sa facem o analiza a zilei trecute.
Am auzit multi oameni care sunt ca fac asta, mie personal nu mi-a iesit niciodata oricat am incercat.
Intr-o lume in care timpul este cel mai mare dusman, in care totul se scurge cu mare viteza mai ai timp, energie sa iti analizei ziua.
Si daca intr-o zi, in urma analizei constati ca nu ai invata nimic, ca nu ai facut nimic altceva decat un sir de actiuni mecanic care trec pe langa tine inseamna ca ziua respectiva e pierduta?
Ce putem sa facem pentru a scapa de rutina, pentru a ne elibera de lanturile timpului?
Cate zile trec oare pe langa noi fara ca noi macar sa ne dam seama...
Te trezesti intr-o zi si realizezi ca a trecut o perioada de timp semnificativa si tu esti tot in acelasi loc, ca valul vietii te-a luat cu el sau poate a trecut pe langa tine.
Ne lupam in fiecare zi sa supravietuim si traim intr-o tara care nu ne usureaza lupta, din contra chiar o face mai grea.
Mai exista oare posibilitatea ca intr-o lume atat de haotica, ca intr-o existenta atat de grea sa ne ocupam si de micile noastre sulflete?
Sau aceste organe sunt atrofiate poate chiar inexistente?
Mai putem oare sa vedem si micile minuni pe langa care trecem zilnic?
Pe mine ma face sa ies din cotidian un pescarus in mijlocul Bucurestiul, un caine care se tine dupa mine pe strada dupa ce i-am zambit, un grup de pisici care stau pe un canal la caldura, un copil care merge precum un mic robotel din cauza prea multor haine, un chitarist in metrou, un om care isi arata ticurile.... toate aste ma fac sa zambesc si imi aduc aminte ca sunt om.
Rugina de pe robotel incepe sa cada si atunci pentru acele cateva clipe in care umanitatea apare pe fata mea in suflet apare dorinta companiei....
Un zambet care sa ti se intorca, o mana care sa fie acolo langa a ta, un numar de telefon pe care il poti apela, o voce care sa iti creasca pulsul si sa iti mangaie simturile...
Poate cateodata ne robotizam singuri pentru a ne suprima dorintele, lipsurile... ne facem robotei de birou....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu