Aseara am plans. Am plans pentru ca procesul prin care am devenit femeie a fost dureros. Am plans pentru ca nu mai era un copil, cu credinta lui oarba. Am plans pentru ca ochii mei au vazut realitate - egoismul lui Henry, dragostea de putere a lui June, ceativitatea mea insatiabila care trebuie sa se preocupe de altii si nu-si poate ajunge siesi. Am plans pentru ca nu mai puteam sa cred si ador sa cred. Inca mai pot iubi cu pasiune fara a crede. Asta inseamna ca iubesc omeneste. Am plans pentru ca de-acum inainte voi plange mai putin. Am plans pentru ca mi-am pierdut durerea si nu sunt inca obisnuita cu absenta ei.
Tot pe tine te vreau, dupa atata timp, dupa atata greseli tot pe tine te vreau. Fantoma mea de care aveam impresia ca am scapt, astazi ai inceput sa ma bantui din nou.
Astazi cand ti-am simtit parfumul intoxicant tot pe tine te doresc. Am rupt oare ultima legatura dintre noi sau am inceput sa ne bantuim iar?
Am plans pentru ca noi doi traim in continuare in luni diferite si nu mai cred ca lumile noastre se vor intlanii. Am plans pentru ca m-am vazut in ochii tai asa cum vreau sa fiu.
N-am fost niciodată compatibil cu societatea 😐
Acum 2 luni
Ma regasesc perfect in povestea ta, din pacate:((( Trebuie sa mergem inainte desi inima refuza asta:((
RăspundețiȘtergere