vineri, 16 aprilie 2010

In cea mai mare parte a timpului sunt foarte sigura pe mine, pe convingerile mele, pe sentimentele mele, pe "principiile" care ma ghideaza in viata. Exista totusi zile, momente cand realizez ca tot ceea ce era sigur odata s-a naruit, ca tot ceea ce odata era iubit acum e urat, ca vremurile insorite s-au tramsformat in nori negrii si grei de ploaie si atunci... cand realizez asta ma sperii, ma sperii cumplit la gandul ca poate maine situatia o sa se schimbe iar... ca ce iubesc azi o sa se inoarca impotiva mea, ca ceea ce azi imi pare clar o sa se inegreasca, ca certitudinea se va transforma in realizare unei greseli.
Din greseala in greseala.... ce poti sa inveti, ce poti sa ajungi....
Cum pot azi sa spun da cu sfletul dechis si cu mintea lucida cand stiu ca maine e posibil ca totul sa se intoaraca...
Astazi stiu ca sunt a ta, astazi stiu ca vreau sa fiu a ta toata viata, dar maine?
Ce imi garanteaza ca maine nu o sa vreau sa te distrug, ce imi garanteaza ca maine nu o sa imi injughii pe la spate...
Am fost intrebata de ce am iubit candva un om pe care azi il urasc si nu am stiu sa raspund.... oare atunci stiam? Asa aveam impresia...
Oamneii din jurul nostru sunt cei care se schimba sau noi suntem cei care ne schimbam, noi suntem cei care ii facem frumosi sau urati?

2 comentarii:

  1. La un moment dat...fiecare poate reactiona asa cum nici el nu se asteapta...siguranta a ceea ce va fi in viitor nu exista niciodata...intr-un om pot fi mai multi si-i cunosti pe rand...Suntem si schimbatori si neschimbatori...dar conteaza echilibrul.
    Te pup si gandeste frumos doar la ceea ce ai acum stiind ca maine poate fi o alta zi, diferita de cea de azi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Erys iti multumesc mult pentru gandurile frumoase.

    RăspundețiȘtergere