Iar m-am blocat...
Nu mai stiu sa vorbesc, nu mai vreau sa vorbesc, nu mai am chef sa fiu vesela si draguta... (nu ca as fi fost vreodata prea vesela sau prea draguta)
Imi e rau si vreau sa o spun... da, vreau sa se stie ca imi e rau si vreau sa fiu lasta in pace.
Hai cu mine in pat si ia-ma in brate.
Hai sa dormim si sa uitam de toti ceilalti. Vreau numai in lumea noastra. In linistea de acolo, in calmul tau si in zambetul acela pe care il ai cand ma vezi ca pe un copil trist si morocanos.
Stiu ca nu e bine, stiu ca nu e frumos, dar m-am saturat sa fiu copilul bun, m-am saturat sa fiu omul bun la toate si saritor, prietenul pe al carui umar poti plange oricand, cel care se zbate sa faca orice sa nu supere, sa nu jigneasca, sa ajute...
M-am saturat pentru ca orice as face si oricat m-as chinui niciodata nu e bine, tot timul eu sunt omul rau, tot timul eu gresesc.
De ce sa ma zbat, de ce sa ma chinui sa ii multumesc tot timupl pe cei de langa mine cand oricum nu e bine... de ce sa nu zic pur si simplu nu ma interseaza, nu stiu, nu vreau sa aud, nu vreau sa vorbesc.
De ce sa nu fiu fetita care l-a luat pe nu in brate?
Pentru ca tu nu esti aici si nu are cine sa ma sarute si sa ma mangaie, nu are cine sa imi spuna ca totul o sa fie bine si cine sa imi steraga lacrimile... Pentru ca nu am voie sa plang, ce inseamna aia sa plangi, mai bine e sa tipam si sa ne calcam in picioare...