miercuri, 4 august 2010

Ne dorim tot timpul să putem avea o reflecţie a noastră în ochii altora, să putem vedea cum ne văd alţii...
Ce se întâmplă însă atunci când ajungi în situaţia în care poţi să vezi cum te văd alţii şi chiar dacă alţii te plac, te laudă, unii chiar te iubesc tu tot nu eşti multumit?
Mie mi s-a întâmplat de curând chestia asta.
Cu toate că toată viaţa am încercat să merg pe principiul: "nu contează ce zic ceilalaţi de mine", totuşi a existat acestă curiozitate, pentru că sunt om, trăiesc între oameni şi în cele din urmă nu pot sa fiu total ipocrită şi să spun că nu mă interesează ce părere au alţii despre mine.
Suprinzător pentru mine a fost că reflecţia a fost una cât se poate de bună şi totuşi drăcuşorul nemulţumit din mine urlă: esti naşpa!
De ce?
Nu îmi pot explica de ce şi atunci când toţi cei din jurul meu sunt mulţumiţi de mine eu nu pot fi. De ce, indiferent ce aş face, nu pot să fiu prietenă cu mine. Tot timul mă judec mult mai aspru decât oricine, tot timpul îmi dau şuturi în cur.
Lucrurile se complică şi mai mult în capul meu atunci când ajunge chiar să-mi pese de persoana de lângă. Atunci apre panica şi în capul meu urlă: "o s-o dai in bară!, o să devii urâtă şi plictisitoare şi o să o dai iar şi iar în bară!".
Felelor cu multă înceredere în voi, de unde o aveţi şi cât costă? Îmi cumpăr şi eu, în limita posibilităţilor, măcar o doză de încredere ocazional.


3 comentarii:

  1. "Ne dorim tot timpul să putem avea o reflecţie a noastră în ochii altora, să putem vedea cum ne văd alţii..."
    Eh na? De ce ti-ai dori sa te vezi cum te vad altii, indiferent de altii si mai presus de asta, de ce bagi pe toata lumea in acceasi oala?
    Traiesti pentru tine, nu pentru "altii".

    RăspundețiȘtergere
  2. ... nu cred ca tre sa o cumparam de undeva ... pur si simplu .. azi este doza mai mare ,,.. maine mai mica ... in functie de starea noastra de acea zi ( cu siguranta te-ai intalnit cu eu-l tau super puternic care iti spunea .. AZI ESTI CEA MAI TARE ) ... nu trebuie sa ne Dorim sa fim cei mai tari tre sa stim ca suntem ( doamne ce aberatii scriu la ora tarzie in noapte )

    RăspundețiȘtergere
  3. Dilema ta rezultă din faptul că nu ești conștientă încă de faptul că omul are două minți, nu una singură. Pe de-o parte este mintea „bună” care te ajută, te încurajează, îți dă încredere și te face să mergi mai departe; iar pe de altă parte este mintea „rea” care nu te ajută, îți pune bețe în roate, te descurajează și face tot ce îi stă în putere pentru a te face să te simți mizerabilă, nefericită.
    Motivul pentru care avem două minți nu este unul pe care vreau să îl dezvolt acum. Ceea ce pot spune este că omul este, în esență, leneș. E mult mai ușor să distrugi decât să creezi. Prin urmare ne lăsăm controlați foarte ușor de cătrea mintea „rea”, ba chiar devenim dependenți de ea.
    Soluția e simplă, dar necesită multă răbdare, voință și determinare.

    Primul pas e simplu... Începi ziua cu o afirmație: „Astăzi am încredere în mine”, „Astăzi gândesc numai lucruri bune despre mine și despre ceilalți”, etc, etc, etc.

    Următorii pași vor veni de la sine.

    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere