Zapada asta mi se pare mai rece ca niciodata, a venit fara sa fie chemata si oricat de frumosi ar fi copacii goi imbracati in ghemotoace de nea nu pot sa ma uit la ei si sa zambesc, ma lasa rece, mi se inchid ochi si parca ma vad pe mine in locul lor goala, fara frunze, fara verde, fara viata, fara cantec invelita toata intr-o mantie rece...
Acum am inceptut sa vreau sa spun ca mi-e dor de mare, de verdele ei care pluteste in fiecare zi in ochii mei, de nebunia ei in care o vad pe a mea, de adancul ei cu toate secretele fiintei mele...
Singura mica magie care imi bucura sufeltul iarna asta e patinoarul... cand imi pun patinele in picioare ma simt ca atunci cand inot, libera...
Vreau un anotimp in care sa fie tot timpul zambete si liniste ca iarna, flori si soare ca vara si marea, tot timpul marea, un corp gol in apa calda si o atingere care sa te linisteasca fara cuvinte atunci cand iti e frica...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu