miercuri, 11 mai 2011

Numai

Fruntea mea lipita de a ta si totul se insenineaza...
Mana mea in a ta si tot ce e greu devine mai usor...
Pasul meu langa al tau si orice drum e drept...

Merg pe sarma in echilibru perfect, ma uit in jos si dintr-o data ma ia ameteala pana cand iti aud glasul... sarma devine drapata , ameteala dispare si stiu ca pot sa merg oriunde numai pe sarma.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu