Există oare o realţie, de orice natură, în lumea asta în care raporturile dintre oameni să fie egale?
Într-o relaţie de familie niciodată raporturile nu vor fi egale... Oricât de bine te-ai înţelege cu părinţii şi oricât de buni prieten ai fi cu ei tot o să existe un moment în existenţa voastră comună când părintele o să spună: "Faci asta pentru că aşa spun eu, părintele!".
Într-o relaţie colegială tot timpul o să existe momente în care colegul tău, cu care eşti pe picior de egalitate, să facă pe şeful... sau tu să faci pe şeful.
Într-o relaţie pe prietenie oricât de apropiată este o să apară momentul în care unul din prieteni e lăsat în urmă...pentru că nu are acelaşi nivel financiar, acelaşi statut social/marital sau pur şi simplu pentru că nu mai au aceleaşi păreri/criterii cu privire la viaţă.
De relaţiile amoroase nici nu mai vorbesc... e un subiect prea amplu...
Apare un moment în viaţa fiecăruia când realizezi că munceşti poate prea mult (sau oricum mult mai mult decât celălalt) pentru a întreţine o relaţie.... de orice natură.
Şi atunci când această constatare îşi face loc ce e de făcut?
Să renunţi la muncă şi implicit la relaţie?
Munca nu a omorât pe nimeni, dar câteodată devine obositoare....
Merită oare să ne complicăm viaţa şi mai mult, merită să depunem efort pentru nişte relaţii în care cealaltă parte implicată nu depune nici un efort?
Instinctiv aş spune că nu, dar atunci când sunt sau când am fost în situaţia asta nu am renunţat la luptă pentru că prieteni nu se găsesc pe toate străzile, iubiti nici atât.
Totuşi cum şti când e cazul să depui un efort, când îţi dai seama că legăturile sunt compromise, că persoana/relaţia pentru care lupţi nu merită?
Când depăşeşti limita dintre un om care încearcă să păstreze o legătură şi unul care e agasant chiar disperat?
N-am fost niciodată compatibil cu societatea 😐
Acum o lună
Relatiile intre oameni sunt complicate...chiar si cele intre parinti si copii, intre copii, intre parinti...Eu imi dau seama ca ceva nu merge atunci cand raspunsurile trec pe langa mine, cand dispare respectul si cand nu primesc semnalele pe care le astept. Cu totii facem greseli in relatii, important este sa ne dam seama de ele si sa le discutam ce ceilalti, asa ajungandu-se la o intelegere a faptelor. Relatiile si ele sunt bazate pe diverse motivatii...Eu am incetat relatiile cu persoanele din cauza carora sufeream sau care ma consumau. Cu cat esti mai independent, cu atat o relatie merge mai bine si poti fixa pe ea mai mare atentie...Da, in orice relatie trebuie sa fii atent mereu si la ceea ce se asteapta de la tine, asa vezi daca cel de langa tine doreste implicarea ta sau nu...Partea buna este ca poti invata multe din firea omeneasca. Cu timpul, toate se cern si se aseaza...N-as vrea sa spun precum Cioran ca oamenii au fost facuti pt a-si da in cap unul altuia...Relatiile sunt interesante si incitante, indiferent de natura lor, iar natura noastra este sa traim invatand sa relationam intre noi.
RăspundețiȘtergereStiu ca te-am plictisit, asa ca...pe curand, cu optimism, exista oameni frumosi si-ai sa-i intalnesti! Exista si oameni urati la suflet si-ai sa inveti sa-i cunosti si sa te feresti de ei...
Erys nu m-ai plictisit. Imi face tot timpul placere sa ascult/citesc parerile oamenilor care imi sunt dragi si de la care am ce invata.
RăspundețiȘtergereSunt perfect de acord cu tine cu privire la independenta ta ca persoana implicata intr-o relatie totusi uneori oricat de buni ar fi oamenii relatiile se deterioreaza... totul se strica la un moment dat...
Te pup!
O, da...sigur ca nu toate relatiile tin, desi uneori ne-ar placea acest lucru...dar atunci cand esti independent...iti asumi si acest risc. Cel putin eu o fac mereu...dupa care imi pun cateva intrebari al caror raspuns il stiu deja.
RăspundețiȘtergereTe pup si multumesc pt rabdare si gazduire!
Da, ai drepatate, e un risc asumat, dar in acelasi timp e certitudinea ca nu te poti pierde, ca nu poti devenii dependent de ceva sau de cineva care poate oricand sa dipara.
RăspundețiȘtergereTe astept cu drag oricand.