luni, 1 februarie 2010

Impacare

Dupa ce mi-am rupt oasele, muschii si mandria la sala am alergat dupa 102 in speranta ca o sa ajung mai repede acasa.
In urma acestei tenative nereusite am hotarat sa merg acasa pe jos.
Stazile aproape pustii si albe m-au facut pentru prima oara de cand m-a intors de la munte sa nu mai urasc Bucurestiul.
Linistea noptii si a zapezii parca face din orasul asta unul mai frumos sau cel putin mai putin agresiv/obositor...

Un comentariu:

  1. Deci e bine ca ti-ai rupt oasele si muschii si mai ales ca nu ai prins 102... eu credeam ca l-ai prins..

    Pup!

    RăspundețiȘtergere