luni, 8 februarie 2010

Runda II

Am pus într-o pungă la congelat toate pozele cu noi
Am uitat de ea şi de o parte din mine
Am hotărât că sunt în stare să-mi trag singura de sfori,
Să merg fără să fiu ţinută de mână, să zâmbesc fără un sărut, să respir fără să simt...
Am hotărât că ziua pot să trăiesc şi fără mica mea parte pusă la rece
Noaptea mă uitam la ea şi la tot ce însemna noi
Visele nu au ţinut niciodată cont de lipsă şi şi-au făcut de cap fiind chiar mai dureroase ca înainte, se jucau într-un loc cu rană fără să le intereseze că sărea sânge
Ziua îmi închideam bine sertarul şi plecam în lumea în care totul e mort
Azi dintr-o mică scăpare seratrul s-a deschis şi tot ce înseamnă noi a sărit afară şi a intrat la loc în mine...
Ştie că nu are ce căuta acolo aşa cum noi nu are cum să existe, dar pentru un scurt moment a reuşit să se încălzească, să zâmbească după un sărut, să doarmă fără vise negre, să respire şi să simtă că trăieşte...
Poate mâine o să vreau şi o să pot să scap din nou de ea, dar azi e încă totul mult prea viu

2 comentarii:

  1. Trecutul e trecut...
    zambeste la el si-atat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cateodata oricat ti-ai dorii sa zambesti la el nu iti iese...

    RăspundețiȘtergere