vineri, 11 iunie 2010

Cât de multe gânduri, cât de multe sentimente, cât de multe dorinţe, cât de multe speranţe se zbat în mine...
Îmi pun masca asta în fiecare zi, râd şi mă prefac că nu gândesc nimic, mă rog să nu mai sper nimici şi ignor tot ceea ce simt.

Cât de simplă mi se părea viaţa când credeam o minciună şi mă amăgeam în fiecare zi că o să se repare tot ce a fost stricat, că porţelanul fragil pus cu grijă în vitrină o să poate fi lipit cu cine ştie ce lipici minune care nu se vede şi nu lasă urme.
Cât de simplă mi se părea viaţa când nu credeam în existenaţa ta, cartea devenea monotonă cu un singur personaj şi multe pisici, genul acela de carte neinteresantă pe care o citeşti doar atunci când suferi de insomnii.
"Nu am făcut ordine, nu venii!" îţi tot spun în fiecare zi şi totuşi cât de mult îmi doresc să apari pur şi simplu în prag, să mă iei în braţe şi să-mi spui cât de bine e la mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu